Viţa de vie pe spalier a venit cu casa, dar am ignorat-o complet în primul an. Numai după ce am început să mă documentez despre viticultură şi am plantat câţiva butaşi, am ajuns să apreciez valoarea unui butuc matur, care îţi oferă libertatea de a experimenta cu diferite forme de tăiere, garantând recoltă în maxim 2 ani.
De doi ani deja, mă tot gândesc cum să conduc via pe spalierul existent, iar anul acesta a sosit timpul să efectuez tăieri mai drastice pentru a obţine un cordon pe două nivele, cu verigile de rod uniform distribuite.
Dacă aş fi mai isteț l-aş lăsa aşa cum este acum, pentru că şi aşa, produce mai mult decât putem consuma, dar pur şi simplu nu îmi place că sunt aiurea distribuite coardele de rod. Acest lucru îngreunează, lucrările de tăiere şi de recoltare, dar adevăratul (şi probabil singurul) motiv al schimbării este, că nu îmi place cum arată. De fiecare dată când ma uit la spalier se activează partea de proiectare a creierului meu (parte extrem de activă de altfel, responsabilă pentru elaborarea proiectelor din jurul casei) şi deja văd cordoane imaginare frumos etajate. Pentru liniştea mea sufletească, neapărat trebuie să fac treaba asta, cu riscul de a rămâne fără recoltă anul acesta pentru că odată ce mi se pune pata pe ceva… [...]
Citeste mai departe…