Ultimele comentarii

  • Andrei: Eu am o problema de care m-am lovit in ultimii 2 ani, cultiv...
  • Phlox: @Adriana: Cu ma...
  • Phlox: @cornelia: Posi...
  • Phlox: @erdélyi zoltán...
  • Phlox: @blindu mihaela gab...
  • Phlox: @Alexandru D: A...

Cenușăreasa, prințesa ogrăzii: cum folosim cenușa în grădină (3/3)

cenusaSper că deja am reuşit să vă pun în temă şi cu o altă însuşire binefăcătoare a cenuşii, cea de leac împtriva bolilor (făinare, phytophtora şi alte boli micotice) şi dăunătorilor.

Cum păstrăm cenuşa

Cenuşa se păstrează ferită de umezeală. O cenuşă plouată nu mai e bună, săraca, de nimic, deoarece toate bunătăţile din ea se duc pe…apa sâmbetei! Mai ales potasiul şi microelementele. Eu o colectez într-un bidon pentru murat varza, ieşit din uz, sau în diferite recipiente cu capac, rămase de la zugrăvit. Nu păstrez în recipiente metalice pe termen lung, să nu dau idei moleculelor să se ia la harţă sau la dănţuială. […]

Citeste mai departe…

Cenușăreasa, prințesa ogrăzii: cum folosim cenușa în grădină (2/3)

cenusaCum am promis, să continuăm, cu ce putem face cu cenusa:

Ce „DA”

Să trecem la actele filantropice ale Cenuşăresei. Spuneam în articolul precedent, că, prin conţinutul bogat de calciu, are darul de a înmuia aspreala pământurilor acide. De aceea, cănd dorim să ostoim acreala unui astfel de teren, vom folosi la metrul pătrat cam 0,700 kg. – 1,5 kg. de cenuşă de lemn, sau 1,5 kg.– 3 kg. din cea provenită de la resturi vegetale, iarbă sau buruieni, pe care o adâncim la cel mult 10 cm.

Şi aici vin cu o subliniere, şi anume, la pământurile greoaie (lutoase, argiloase) cenuşa va fi încorporată atât la săparea din toamnă cât şi la cea din primăvară. Ştiu ce o să-mi spuneţi: parcă nu eram de acord cu săpatul, pentru că face mai mult rău decât bine. În cazul de faţă avem de-a face cu pământuri grele, care necesită, musai, un astfel de tratament, şi, culmea, săparea va trebui să fie la adâncime de 30, chiar 40 cm! Pe solurile nisipoase, uşurele, afânăcioase, aplicăm cenuşă doar primăvara. […]

Citeste mai departe…

Cenușăreasa, prințesa ogrăzii: cum folosim cenușa în grădină (1/3)

cenusaNania, mă întrebă într-o bună dimineaţă Lu, nepotul meu de 4 ani şi un cârstac, de ce-şi pun oamenii mari cenuşă-n cap? De ce nu le spui că e mai bine să o arunce în gradină, la flori, aşa cum faci tu? Tiii, şi uite aşa mi-a venit ideea să vă spun ce să faceţi cu ea, cu cenuşa, dacă vă prisoseşte cumva.

Sunt sigură, că mulţi dintre cei cu dare de pământ, folosesc cenuşa drept îndreptar de bună-stare a ogrăzii. Că o fac dintr-o virtute a obişnuinţei seculare, sau cu ştiinţa că e un lucru cât se poate de preţios, nu ştiu să vă spun. Dacă stau să mă gândesc, oricum ar fi, tot bine este.

Dar, mai există o categorie de gospodari cei, care cârtesc şi bombănesc în bărbi. Aşa că, m-am pus pe scris aste rânduri mai mult pentru domniile lor, doar-doar i-oi îndupleca să-şi plece urechea şi înţelegerea asupra celor ce urmează.

Trebuie să recunosc, din start, că am început să folosesc cenuşa, pentru că aşa am vazut că se face pe la vecinii de la „moşie”. Apoi, au fost auzite vorbe de clacă, cum că, de fapt, cenuşa , netrebnica, face numa rău. Cum nu-mi place să plutesc în neştiinţă, m-am băgat repejor prin nişte cărţi, am început să pun întrebări, am „goagălit”, pentru că, trebuia, musai, să-mi satisfac paraxenia. Ei, şi am pus dimpreună ce mai ştiam eu, cu ce am aflat de la minţi mai luminate şi mai experimentate, iar rezultatul îl vedeţi mai jos.

CENUŞA: îngăşământ mineral desăvârşit, minunăţie a naturii, născută din jale şi trup de lemne, praf de mântuire pentru ţărâna obidită, aduce binefacere şi primeneală în orice ogradă cu respect de pământ. S-a pregătit ea cu multe bunătăţi şi leacuri: are prin boccele mulţime de elemente din răbojul bătrânului chimist, Mendeleev, vreo 74 la număr: şi potasiu, şi fosfor sub formă numa bună de asimilat de pământurile mai acre din fire, ca să se molcomească, să devina primitoare de rod, are şi calciu, şi magneziu, fier, sulf şi zinc. A mai pus şi căteva microelemente, din cele trebuincioase legumelor, perenelor, dar si pomilor şi arbustilor dătători de fructe: bor, mangan, cupru, zinc, molibden şi nu mai continuu, că mai avem multe lucruri interesante de aflat. […]

Citeste mai departe…