|
|
Dragi prieteni gradinari, Svetlana (a.k.a Phlox) ne-a facut cadou inca un material interesant si extrem de bine documentat despre cultivarea tomatelor. Este un pic mai lung, dar sunt convins ca au ce invata din el chiar si gradinarii cu experienta. Ca sa fie mai interesant, ne-am decis sa-l impartim in mai multe parti, in felul urmator:
- Insamantarea, regimul de caldura si umiditate
- Regimul de hrana
- Ingrijirea si formarea plantelor
- Bolile tomatelor
- Concluzii
Chiar daca este o perioada mai aglomerata pentru cei cu gradina/livada, sa mai aruncati un ochi pe aici din cand in cand, ca nu veti regreta  .
(Huni)
 E -he, ce-mi mai plăcea, în vremurile când buchia era încă străină de mine, să mi se citească despre aventurile lui Cippolino de Gianni Rodari!
La rândul meu, mamă fiind, n-am pierdut ocazia să le citesc copiilor mei. Nu ştiu câţi cunosc sau îşi mai aduc aminte de acest personaj năstrusnic şi de numeroasa lui famelie, precum şi, fireste, de burtosul si nesuferitul Senior Pomodoro, Domnul Roşie.
Mie, cel putin, aceste personaje îmi trezesc amintiri nostalgice şi duioase. Şi, risc să mărturisesc, cred ca din acel demult trecut moment, mi-a încolţit în suflet dragul de grădinărit. Totuşi, să nu mai lungim vorba şi să trec la subiect.
Intr-o buna zi m-am hotărât eu să cresc roşii în grădina mea plină de flori.
De ce n-aş creşte, pe langă multitudinea de flori, şi nişte frumoase şi gustoase tomate, mi-am zis. Bine, bine, dar ce ştiu eu despre aşa ceva? Nimic. Sau aproape nimic din ce ar trebui ca să ajung, totuşi, să culeg roade zemoase, savuroase şi parfumate. „Nimic” sau „Aproape nimic ” nu mă ajută să purced la treabă, aşa că recurg la deja vechiul şi de ajutor obicei : întreb – că întrebarea moarte n-are – în dreapta şi-n stânga, verfic să văd eu „cu ochii proprii” , dacă cele spuse sunt în concordanţa cu realitatea, notez.
Apoi mă pun în faţa calculetei mele şi continuu documentarea.
Căutăm, citim, notăm, rezumăm, punctăm, subliniem. Teoria o aplic la mărunta mea grădină de legume. Constat ce a mers, ce e greşit şi abia după aceea vin să împartaşesc cele învăţate, neuitând să completez cui observaţiile proprii.
Plec de la o regulă simplă: ca să pot cultiva ceva, ce-mi doreşte sufletul, trebuie să ştiu cu cine am de’a face. Adică e musai să descopăr slabiciunile, dar şi punctele tari ale viitoarei locatare a gradinii mele, nu?. Trebuie să aflu ce-i place, ce o supără, cu cine se simte bine şi cu cine se ceartă. Şi cel mai important lucru: cum să fie sănătoasă, adică în ce fel de pământ se simte în largul ei, câtă lumină, umezeală, căldură şi hrană ii trebuiesc, de cine să o feresc.
Haideţi să încercăm s-o luăm sistematic. De ce sistematic? Iată de ce. [...]
Citeste mai departe…
 O problema destul de generală în grădinile cu trandafiri sunt afidele sau păduchii verzi ale trandafirilor. Din fericire aceşti paduchi de frunze nu migrează şi pe alte plante, însă sunt capabili de a face daune semnificative şi pe trandafiri. Ei sug seva din lăstarii tineri dar și din boboci, blocând dezvoltarea acestora.
Dacă nu luăm măsuri, trandafirii vor face flori mici şi deformate sau în cel mai rău caz, nu vor înflori deloc. Trebuie ştiut, că afidele se înmulțesc într-un ritm dement, așa că la primele semne trebuie să luăm măsuri! Am citit că şi alţii au avut probleme de acest gen şi solutia cu săpun s-a dovedit a fi eficientă. [...]
Citeste mai departe…
Lupta cu gandacul de Colorado: „In chimicale sa ne-mproscam sau cu plante sa ne luptam?”
 Exista, desigur, multe metode de lupta împotriva daunatorilor, în general, încercate de multi dintre cei care cultiva aceasta cultura. Sigur, fiecare dintre cultivatorii de cartofi, fie ei profesionisti, amatori sau mai mult decât amatori, si aici am în vedere pe subsemnata, are metoda sa proprie, mai mult sau mai putin conventionala.
Si cum mie îmi place sa adun nu numai roade, dar si sfaturi, iata ce am gasit. Pe unele dintre ele le-am aplicat deja si, spre surprinderea chiar si a mea, cu succes!
Sa purcedem la dezvaluiri. [...]
Citeste mai departe…
 Ultima dată când am fost în grădină am numărat aproximativ 25-30 de mușuroaie. Multe dintre ele au fost pe margine, în zona unde sunt plantate florile bulboase, însă am văzut destule și în gazon. Știu că teoretic nu fac nimic la plante, că se hrănesc cu insecte, larve, viermi etc., de aceea nici nu-mi fac griji pentru flori, însă mușuroaiele din mijlocul gazonului meu prețios nu mă încântă…chiar deloc. Am mai avut probleme cu cârtița cum doi ani, atunci am băgat o cârpă în care am înfășurat usturoi în gaura lui și asta aparent l-a determinat să se mute din grădina mea. Asta, ori faptul că am început să tund gazonul mai des și nu i-a plăcut zgomotul mașinii  .
Oricum, am auzit mai multe metode pentru alungarea cârtițelor, dar cum am făcut deja de nenumărate ori, apelez la voi pentru un sfat de încredere: voi ați avut probleme cu cârtița în grădină? Dacă da, ce metode ați folosit pentru a scăpa de ea? [...]
Citeste mai departe…
  Iarna nu este o perioadă dificilă doar pentru plantele de apartament, ci și pentru păsări. Pentru că totul este înghețat, păsările își găsesc de mâncare din ce în ce mai greu, de aceea, un hrănitor umplut cu semințe sau o bucată de slănină poate fi un ajutor de neprețuit pentru ele. Este bine de știut că din asta beneficiază și grădinarul, pentru că astfel grădina lui este inclusă în ruta zilnică a păsărilor, care se vor întoarce și în primăvară, când în loc de semințe se vor hrăni cu dăunătorii din grădină. Problemele cele mai mari din grădinile mici sunt bolile și dăunătorii, mai ales la pomii fructiferi, așa că un ajutor suplimentar este mai mult decât binevenit.
Anul trecut am făcut un hrănitor pentru păsări, dar pentru că l-am amplasat într-un loc prea agitat nu am prea văzut păsări în jurul lui. Spre sfârșitul verii, l-am mutat într-un loc mai liniștit din grădină, iar acum pițigoii stau la coadă pentru a ajunge la el. M-am bucurat foarte mult când acum câteva zile am observat agitație în jurul hrănitorului pentru că deja îmi făceam griji că modelul meu nu este funcțional.
Este foarte important ca odată ce ați observat că păsările s-au obișnuit cu prezența hranei, să aveți grijă să completați semințele pe toată durata iernii, deoarece păsările se bazează pe acest lucru, iar neglijența noastră poate însemna pentru ele diferența dintre viață și moarte.
Dacă v-am convins să vă apucați de meșterit și nu vă place modelul ales de mine, aici puteți găsi unul diferit, un pic mai sofisticat dar și mai elegant decât al meu. Dacă nu vreți să vă complicați există și modele mai simple, care se pot face în doar câteva minute, ca acesta.
Să nu uităm de păsări iarna, căci ele ne vor răsplăti la primăvară pentru că am avut grijă de ele!
Spor la treabă!
|
|
E -he, ce-mi mai plăcea, în vremurile când buchia era încă străină de mine, să mi se citească despre aventurile lui Cippolino de Gianni Rodari!
