Ultimele comentarii

  • phlox: @dorulet: Dorule...
  • phlox: @Andreea: Eeee, ...
  • Teodora: Esti o scumpa! Iti multumesc mult si iti urez o seara placu...
  • ioana-50: minunat!
  • phlox: @Radu: ai incerc...
  • ioana-50: multe avem de invatat.

Tainele cultivarii rosiilor/tomatelor (1/5)

Dragi prieteni gradinari, Svetlana (a.k.a Phlox) ne-a facut cadou inca un material interesant si extrem de bine documentat despre cultivarea tomatelor. Este un pic mai lung, dar sunt convins ca au ce invata din el chiar si gradinarii cu experienta. Ca sa fie mai interesant, ne-am decis sa-l impartim in mai multe parti, in felul urmator:

  1. Insamantarea, regimul de caldura si umiditate
  2. Regimul de hrana
  3. Ingrijirea si formarea plantelor
  4. Bolile tomatelor
  5. Concluzii

Chiar daca este o perioada mai aglomerata pentru cei cu gradina/livada, sa mai aruncati un ochi pe aici din cand in cand, ca nu veti regreta ;).

(Huni)

cultivarea-tomatelor-5E -he, ce-mi mai plăcea, în vremurile când buchia era încă străină de mine,  să mi se citească despre aventurile lui Cippolino de Gianni Rodari!

La rândul meu, mamă fiind, n-am pierdut ocazia să le citesc copiilor mei. Nu ştiu câţi cunosc sau îşi mai aduc aminte de acest personaj năstrusnic şi de numeroasa lui famelie, precum şi, fireste, de burtosul si nesuferitul Senior Pomodoro, Domnul Roşie.

Mie, cel putin,  aceste personaje îmi trezesc amintiri nostalgice şi duioase. Şi, risc să mărturisesc, cred ca din acel demult trecut moment, mi-a încolţit în suflet dragul de grădinărit. Totuşi, să nu mai lungim vorba şi să trec la subiect.

Intr-o buna zi m-am hotărât eu să cresc roşii în grădina mea plină de flori.

De ce n-aş creşte, pe langă multitudinea de flori, şi nişte frumoase şi gustoase tomate, mi-am zis. Bine, bine, dar ce ştiu eu despre aşa ceva? Nimic. Sau  aproape nimic din ce ar trebui ca să ajung, totuşi, să culeg roade zemoase, savuroase şi parfumate. „Nimic” sau „Aproape nimic ” nu mă ajută să purced la treabă, aşa că recurg la deja vechiul şi de ajutor obicei : întreb – că  întrebarea moarte n-are – în  dreapta şi-n stânga, verfic să văd eu „cu ochii proprii” , dacă cele spuse sunt în concordanţa cu realitatea, notez.

Apoi mă pun în faţa calculetei mele şi continuu documentarea.

Căutăm, citim, notăm, rezumăm, punctăm, subliniem. Teoria o aplic la mărunta mea grădină de legume. Constat ce a mers, ce e greşit şi abia după aceea vin să  împartaşesc cele învăţate, neuitând să completez cui observaţiile proprii.

Plec de la o regulă simplă: ca să pot cultiva ceva, ce-mi doreşte sufletul,  trebuie să ştiu cu cine am de’a face. Adică e musai să descopăr slabiciunile, dar şi punctele tari ale viitoarei locatare a gradinii mele, nu?. Trebuie să aflu ce-i place, ce o supără, cu cine se simte bine şi cu cine se ceartă. Şi  cel mai important lucru: cum să fie sănătoasă, adică în ce fel de pământ se simte în largul ei, câtă lumină, umezeală, căldură şi hrană ii trebuiesc, de cine să o feresc.

Haideţi să încercăm s-o luăm sistematic. De ce sistematic? Iată de ce. [...]

Citeste mai departe…