Copil fiind, (cele mai frumoase si duioase amintiri în copilarie s-au cuibarit) urmaream, cu mare luare aminte, maiestria într-ale bucatarelii, a bunicii mele. În mintea mea, ceapa, era un fel de Baba Dochie dolofana si înforfonata toata, de-ti dadeau lacrimile. Care o fi fost legatura? Poate, povestile bunicii spuse cu farmec, în vreme ce trebaluia, iute si cu folos, prin cuhnia plina de miresme încântatoare. Desigur cojoacele poarta vina asemanarii.
Uite, despre dânsele vreau eu sa va povestesc câte ceva. Asa de mult am ajuns sa respect foile de ceapa, încât într-o buna zi mi-am suflecat mânecile si, vitejeste, m-am pus pe alcatuirea unei expuneri scrise ca prinos acestui atât de darnic si prielnic „deseu”. Deseu. Ce urât, si câta lipsa de consideratie fata de aceasta binefacatoare altruista. Ea, foaia de ceapa, tata tâfnoasa, iute de gura, dar ostoitoare a atâtor hibe si betesuguri si, deopotriva, artista plastica în vopsirea oualor pascale, a pânzeturilor sau cositelor; ea fi – va personajul principal al povestirii mele. Iar povestirea va sa fie despre cum ne ajutam de ea în gradina.
Iata ce trebuie sa stim: [...]
Citeste mai departe…
