|
|
 Oul. Vă puteţi imagina câte atribute pozitive într-un singur plod? Ia să ne gândim: „cine a fost primul – oul sau găina”, sau „Oul lui Columb”, sau „te porţi cu el ca si cu un ou”, „merge ca pe ouă”, sau “ca să faci omletă, trebuie să spargi nişte ouă” cu varianta” – “nu poţi face omleta fără să spargi ouăle”, mă rog, înţelegeţi voi cum vine treaba.
Uite aşa realizezi cât de important în viaţa omului, şi nu numai a lui, a devenit OUL. Şi ca să continuu în aceeaşi notă vă voi povesti cum şade treaba şi cu ceea ce rămâne după el. De fapt ce vreau eu să subliniez este că şi cojile sunt la fel de importante. Ce credeţi că vom face cu ele? Nu, nu le aruncăm la gunoi! O să le găsim loc prielnic în gospodăria noastră. Dar, mai întâi, hai să facem un calcul mic: Coaja de la un ou cântăreşte cam 10 gr.; să zicem că familia noastră este alcătuită din 3 membri, iar fiecare membru mănâncă într-o săptămână 3 ouă, atunci, într-un an putem strânge nici mai mult nici mai puţin de 4 – 5 kg de coji de ou. O comoară, ce mai! Ce facem cu ele? Le uscăm, le mărunţim şi le păstrăm în pungi de hârtie până când nevoia o va cere. [...]
Citeste mai departe…
 Parafrazând arhicunoscutul principiu al lui Antoine Lavoisier nu greşim cu nimic dacă îl punem la loc de cinste drept deviza a bunului gospodar: Nimic nu se pierde, totul se transformă…. în favoarea recoltei!
In orice gospodărie există deşeuri alimentare. Corect? De cele mai multe ori le zvârlim degrabă, cu dispreţ, la coşul de gunoi.
Ţţţţţ. Nu-i bine. La loc comanda! Cum, „la loc comanda”?! Doar nu vrei să le păstrăm??!! Şi cu mirosurile ce facem? Eu n-am grădină ca să le arunc la compost!
Dar, probabil că ai plante de apartament. Nu insist asupra cojilor de fructe sau legume, pe care, dealtminteri, nu e greu să le punem la uscat, pentru ca mai apoi să le adăpostim în pungi de hârtie până la prima folosinţă. Despre acest lucru am mai vorbit şi o să revin cu alt prilej. Eu am în vedere, acum, altele, şi anume: „zaţurile” de cafea şi ceai – unu; apoi cojile de ou – doi; urmează foile de ceapă şi usturoi – trei; şi, piesa de rezistenţă, cenuşa de lemn – patru . [...]
Citeste mai departe…
 Este una din acele zile dintr-un noiembrie cam răcoros, dacă nu de-a dreptul friguros, şi mă uit contemplativ pe geamul aburit, gândind poetic la vremea de afară. Nicidecum bacovian, deoarece ziua este însorită, cu un cer limpede, uşor auriu ca şi frunzele copacilor. Stop. Care frunze? Unde-s frunzele? Desigur, a început Marea Desfrunzeală, ultima strigare a Naturii:- Ia neamule frunze! Ieftine şi bune! O dată! De doua ori! De trei ori! Adjudecat doamnei care a strâns 8 saci!
Da, vederea maldărelor de frunze mai mici, mai mari, mai late, mai subţiratice, mai scorojite sau în care mai licăreşte un strop de clorofilă mă pune serios pe gânduri. Gânduri gospodăreşti, desigur. Ce minunăţie de material pentru viitorul pământ de frunze! Şi, uite aşa, poezia de afară se velnici într-o proză telurică. La propriu. [...]
Citeste mai departe…
 Dupa atata informatie iata si cateva concluzii si raspunsuri la intrebarile cele mai frecvente:
- Puterea de germinare a seminţelor: 4 – 5 ani.
- Perioada de semănat răsadul: cu 50 – 60 zile înainte de plantarea la locul definitiv, punând la socoteală şi timpul de rasărire de 5 – 7 zile
- Perioada de vegetaţie: 110 – 140 zile, în funcţie de soi.
- Pretenţiile faţă de sol sunt modeste. Se poate dezvolta chiar şi pe un sol mai acid, dar, fireşte, preferă să se răsfeţe într-unul roditor. Rezultatele sunt pe măsură. [...]
Citeste mai departe…
 Dacă aş fi fost scriitor cu ştaif, în mod normal ar fi trebuit să trec în revistă bolile şi dăunătorii acestei culturi, descriindu-le în amănunt. Cum nu am pretenţii de a fi un astfel de scriitor, fireşte, nu voi face acest lucru; din mai multe motive, cu care nu am să vă consum rabdarea şi timpul. Am să fac, în schimb, alt ceva. Am să descriu metodele profilactice şi de tratare ale celor mai răspândite şi sâcâitoare dintre bolile tomatelor. Cu mai puţine cuvinte, vă voi prezenta câteva „reţete medicale”. Paradoxal sau nu, veţi constata, dragii mei, că multe dintre „reţetele culinare” ţin loc şi de remedii de leac. [...]
Citeste mai departe…
|
|
Oul. Vă puteţi imagina câte atribute pozitive într-un singur plod? Ia să ne gândim: „cine a fost primul – oul sau găina”, sau „Oul lui Columb”, sau „te porţi cu el ca si cu un ou”, „merge ca pe ouă”, sau “ca să faci omletă, trebuie să spargi nişte ouă” cu varianta” – “nu poţi face omleta fără să spargi ouăle”, mă rog, înţelegeţi voi cum vine treaba.
