|
|
 În peregrinările mele, fie ele net sau fie ele poteci adevărate, m-am întâlnit cu oameni, necăjiţi nevoie mare, cărora le stătea în drum grămada de iarbă. Şedeau ei pe gânduri profunde, căznindu-se să găsească o întrebuinţare cu noimă strânsurii de iarbă crudă, bolborosind vorbe de ocară dulce la adresa mândreţei de smarald.
Nu putea ea, sărmana, să le şoptească câte şi mai câte ştie ea să făptuiască. Ştie a hrăni, ştie a ţese păturică pentru creşteri felurite, ştie a umbri şi ostoi setea, ştie a bolborosi chimicării gustoase şi pline de sănătate, şi mai ales are ea o măiestrie aparte să îmbete văzduhul cu arome fel de fel. Ei, la arome trebuie să băgăm seamă. E modul ei de a ne anunţa că ceva merge bine sau prost.
Iarba cosită are o mare concentraţie de azot (N), dar şi de umiditate. Iarba umedă, mai ales, are năravul de a bloca aerarea. Dacă ne apucăm doar s-o strângem morman fireşte că vom avea dreptate s-o bodogănim că e în plus la noi în bătătură. Pentru că ea se va încălzi, va deveni lipicioasă şi se va apuca să putrezească.
Bufeurile ei, sub forma de amoniac numai aromă dulce nu e! Adio aer curat şi dătător de stare de bine! Nici masca de gaze nu va face faţa miasmelor. Bine, vor spune unii, şi ce trebuie să facem? [...]
Citeste mai departe…
 Este una din acele zile dintr-un noiembrie cam răcoros, dacă nu de-a dreptul friguros, şi mă uit contemplativ pe geamul aburit, gândind poetic la vremea de afară. Nicidecum bacovian, deoarece ziua este însorită, cu un cer limpede, uşor auriu ca şi frunzele copacilor. Stop. Care frunze? Unde-s frunzele? Desigur, a început Marea Desfrunzeală, ultima strigare a Naturii:- Ia neamule frunze! Ieftine şi bune! O dată! De doua ori! De trei ori! Adjudecat doamnei care a strâns 8 saci!
Da, vederea maldărelor de frunze mai mici, mai mari, mai late, mai subţiratice, mai scorojite sau în care mai licăreşte un strop de clorofilă mă pune serios pe gânduri. Gânduri gospodăreşti, desigur. Ce minunăţie de material pentru viitorul pământ de frunze! Şi, uite aşa, poezia de afară se velnici într-o proză telurică. La propriu. [...]
Citeste mai departe…
Am vrut de ceva vreme să scriu despre acest subiect, dar tot am amânat. Îmi suna mult prea familiar ce a scris ieri Dana în jurnalul ei din mansarda și neapărat am vrut să fac niște clarificări, pentru că până să văd articolul lui Cabral și eu gândeam la fel. Urmăriți filmulețul pentru că este foarte educativ, dar dacă vi se pare prea lung am extras ideile principale, mai jos: [...]
Citeste mai departe…
 Mai ții minte perioada când în orice supermarket primeai zeci de pungi de plastic, gratis? Eu îmi amintesc foarte clar cât de normal mi s-a părut acest lucru pe atunci şi chiar eram revoltat faţă de magazinele care nu-mi ofereau acest serviciu. Când s-a introdus ecotaxa pe pungile de plastic, nu odată m-am enervat fiind nevoit să plătesc pentru pungi.
Ştiam demult de insula de plastic de pe Oceanul Pacific, însă am fost atât de orbit de drepturile mele ca şi consumator, încât am ignorat efectele secundare şi a fost nevoie de această schimbare să-mi deschidă ochii. Unele magazine au găsit soluţii foarte elegante, oferind clienţilor pungi de rafie, care odată cumpărate, pot fi schimbate gratuit dacă se rup sau se deteriorează în orice fel.
Când am citit zilele trecute un articol despre descoperirea unei insule similare şi în Atlantic (dar probabil mai sunt multe altele, încă nedescoperite), unde am găsit şi clipul de mai jos, mi-am adus aminte de acele perioade, când aruncam zeci de pungi lunar, pentru că pur şi simplu nu mai aveam ce să fac cu ele. [...]
Citeste mai departe…
  Una dintre cele mai spectaculoase procese din grădinile noastre este formarea compostului. Asta, dacă facem și noi compost, deoarece compostarea este o tehnica subestimată și prea puțin folosită la noi. Deși are o sumedenie de avantaje, acestea aparent nu sunt clare pentru toată lumea, altfel nu am mai vedea resturile vegetale în saci de plastic în fața caselor în zilele când se ridică gunoiul și cred că ar dispărea și fumul gros, care se ridică din așa multe grădini în fiecare toamnă.
Cum se face compost?
Compostul este extrem de ușor de făcut, ai nevoie doar de o ladă de compost (zis și compostor), cumpărată din comerț sau făcută de mână, în cadrul unui mic proiect de bricolaj. Pe toată perioada anului poți arunca deșeurile vegetale din grădină și cele menajere în compostor, care se descompun și se transformă în îngrășământ natural, care poate fi folosit în grădina de legume dar și ca pământ pentru florile şi răsadurile în ghiveci. [...]
Citeste mai departe…
|
|
În peregrinările mele, fie ele net sau fie ele poteci adevărate, m-am întâlnit cu oameni, necăjiţi nevoie mare, cărora le stătea în drum grămada de iarbă. Şedeau ei pe gânduri profunde, căznindu-se să găsească o întrebuinţare cu noimă strânsurii de iarbă crudă, bolborosind vorbe de ocară dulce la adresa mândreţei de smarald.
