|
|
Azi am adăugat un nou blog în blogroll: agricultura sustenabila. Colega mea, inegalabila phlox mi-a trimis linkul, iar initiativa din acest articol mi se pare foarte interesantă, citez:
Îndrăzim să visăm: traducere cu traducere, vom pune la dispoziţie conaţionalilor nededaţi în ale limbilor străine lucrările de care este nevoie ca să grădinărească fără biocide, întru obţinerea de hrană curată şi care să nu coste viaţa fluturilor şi puritate apelor freatice. Credem cu străşnicie că putem face ceva pentru a-i ajuta pe cei care vor să producă hrana local, la scară mică şi fără inputuri energetice masive. Credem că soarta noastră este diferită de cea a prizonierilor unui sistem care produce fructele în America de Sud, le coace în cala unui vas şi le vinde în anoste ambalaje de carton într-un supermarket. Credem, şi nu vom obosi să credem.[...]
[...]
Citeste mai departe…
 Sper că deja am reuşit să vă pun în temă şi cu o altă însuşire binefăcătoare a cenuşii, cea de leac împtriva bolilor (făinare, phytophtora şi alte boli micotice) şi dăunătorilor.
Cum păstrăm cenuşa
Cenuşa se păstrează ferită de umezeală. O cenuşă plouată nu mai e bună, săraca, de nimic, deoarece toate bunătăţile din ea se duc pe…apa sâmbetei! Mai ales potasiul şi microelementele. Eu o colectez într-un bidon pentru murat varza, ieşit din uz, sau în diferite recipiente cu capac, rămase de la zugrăvit. Nu păstrez în recipiente metalice pe termen lung, să nu dau idei moleculelor să se ia la harţă sau la dănţuială. [...]
Citeste mai departe…
 Cum am promis, să continuăm, cu ce putem face cu cenusa:
Ce „DA”
Să trecem la actele filantropice ale Cenuşăresei. Spuneam în articolul precedent, că, prin conţinutul bogat de calciu, are darul de a înmuia aspreala pământurilor acide. De aceea, cănd dorim să ostoim acreala unui astfel de teren, vom folosi la metrul pătrat cam 0,700 kg. – 1,5 kg. de cenuşă de lemn, sau 1,5 kg.– 3 kg. din cea provenită de la resturi vegetale, iarbă sau buruieni, pe care o adâncim la cel mult 10 cm.
Şi aici vin cu o subliniere, şi anume, la pământurile greoaie (lutoase, argiloase) cenuşa va fi încorporată atât la săparea din toamnă cât şi la cea din primăvară. Ştiu ce o să-mi spuneţi: parcă nu eram de acord cu săpatul, pentru că face mai mult rău decât bine. În cazul de faţă avem de-a face cu pământuri grele, care necesită, musai, un astfel de tratament, şi, culmea, săparea va trebui să fie la adâncime de 30, chiar 40 cm! Pe solurile nisipoase, uşurele, afânăcioase, aplicăm cenuşă doar primăvara. [...]
Citeste mai departe…
 Nania, mă întrebă într-o bună dimineaţă Lu, nepotul meu de 4 ani şi un cârstac, de ce-şi pun oamenii mari cenuşă-n cap? De ce nu le spui că e mai bine să o arunce în gradină, la flori, aşa cum faci tu? Tiii, şi uite aşa mi-a venit ideea să vă spun ce să faceţi cu ea, cu cenuşa, dacă vă prisoseşte cumva.
Sunt sigură, că mulţi dintre cei cu dare de pământ, folosesc cenuşa drept îndreptar de bună-stare a ogrăzii. Că o fac dintr-o virtute a obişnuinţei seculare, sau cu ştiinţa că e un lucru cât se poate de preţios, nu ştiu să vă spun. Dacă stau să mă gândesc, oricum ar fi, tot bine este.
Dar, mai există o categorie de gospodari cei, care cârtesc şi bombănesc în bărbi. Aşa că, m-am pus pe scris aste rânduri mai mult pentru domniile lor, doar-doar i-oi îndupleca să-şi plece urechea şi înţelegerea asupra celor ce urmează.
Trebuie să recunosc, din start, că am început să folosesc cenuşa, pentru că aşa am vazut că se face pe la vecinii de la „moşie”. Apoi, au fost auzite vorbe de clacă, cum că, de fapt, cenuşa , netrebnica, face numa rău. Cum nu-mi place să plutesc în neştiinţă, m-am băgat repejor prin nişte cărţi, am început să pun întrebări, am „goagălit”, pentru că, trebuia, musai, să-mi satisfac paraxenia. Ei, şi am pus dimpreună ce mai ştiam eu, cu ce am aflat de la minţi mai luminate şi mai experimentate, iar rezultatul îl vedeţi mai jos.
CENUŞA: îngăşământ mineral desăvârşit, minunăţie a naturii, născută din jale şi trup de lemne, praf de mântuire pentru ţărâna obidită, aduce binefacere şi primeneală în orice ogradă cu respect de pământ. S-a pregătit ea cu multe bunătăţi şi leacuri: are prin boccele mulţime de elemente din răbojul bătrânului chimist, Mendeleev, vreo 74 la număr: şi potasiu, şi fosfor sub formă numa bună de asimilat de pământurile mai acre din fire, ca să se molcomească, să devina primitoare de rod, are şi calciu, şi magneziu, fier, sulf şi zinc. A mai pus şi căteva microelemente, din cele trebuincioase legumelor, perenelor, dar si pomilor şi arbustilor dătători de fructe: bor, mangan, cupru, zinc, molibden şi nu mai continuu, că mai avem multe lucruri interesante de aflat. [...]
Citeste mai departe…
Caracteristici si efecte terapeutice
Cuisoarele sunt recoltate dintr-un arbore tropical vesnic verde, cu inaltimea de 10-20 de metri, originar din insulele Moluce (Indonezia). Florile copacului sunt alb-rozalii, sub forma de clopotei, grupate in buchete, iar frunzele sunt ovale, persistente, groase si lucioase. Se recolteaza bobocii florali de la arbori in varsta de peste 6 ani, manual, de doua ori pe an.
Dupa uscare lenta la soare, capata un aspect cuneiform si un miros placut, picant, puternic aromat si gust intepator. Acestea sunt cuisoarele care ajung la noi, fiind printre primele condimente folosite.
Sunt considerate printre cele mai puternice dezinfectante naturale, avand si alte calitati curative importante.
Cuisoarele contin un ulei esential cu un continut de pana la 95% eugenol, o substanta chimica responsabila pentru ansablul proprietatilor terapeutice. Simpla enumerare a lor este impresionanta, cuisoarele find antiseptice, antiparazitare, antibacteriene, antifungice, antivirale, anestezice, analgezice(calmeaza durerea), antiinflamatorii, tonice, stomahice(favorizeaza digestia), carminative(antibalonare), antiulceroase, antitrombotice, antioxidante si anticancerigene. [...]
Citeste mai departe…
|
|
