Ultimele comentarii

  • Andrei: Eu am o problema de care m-am lovit in ultimii 2 ani, cultiv...
  • Phlox: @Adriana: Cu ma...
  • Phlox: @cornelia: Posi...
  • Phlox: @erdélyi zoltán...
  • Phlox: @blindu mihaela gab...
  • Phlox: @Alexandru D: A...

Iris germanica și iris pumila

Iris germanica

I.germanica Constant Wattez.jpgDacă vreți fluturi multicolori si arome invidiate de cei mai pretențioși parfumeri, plantați in gradina IRISI! Din zori de primăvară până in miez de iunie, aceste plante – pe cât de elegante, grațioase, superbe, spectaculoase pe atât de modeste in pretenții-  vor colora grădina voastră in nuanțe pastelate, irizate, puternice sau strălucitoare.
Nu voi intra in amănunte strict tehnice, dar pot să vă spun că Irisul germanica, indiferent că este scund, mediu, înalt sau voluminos, va sta la loc de cinste si sub formă de bordură, și in plan secund, și singur, in colturi luminoase de grădină și sub conifere, și laolaltă cu rododendronii, bulboasele, iar  lista nu se încheie aici, pentru că el se potrivește cu oricine din lumea vegetală.

Și,  după ce florile se vor fi trecut, sulițele frunzelor de un verde crud, sau întunecat, de un verde pastel sau dungate, vor străjui și vor ține companie plantelor perpetue (perene) și efemere (anuale) toată vara, până târziu în toamnă.
Doar este un Cavaler.

Îngrijire:

Irisul de gradină nu este o plantă pretențioasă: are nevoie de un sol (neutru sau ușor acid, Ph 5-6) nu neapărat bogat cât bine drenat, adică să nu băltească apa, să fie hrănit (cu „supă” de buruieni, mai pe înțelesul tuturor, buruieni macerate timp de 7-10 zile, in diluție 1:3 cu apă si cenușă de lemne, cam 50 gr/1m2), din când in când, respectiv înainte de înflorire si după ce florile s-au trecut; florile fanate vor fi îndepărtate la fel și  tijele in momentul în care perioada de înflorire s-a sfârșit.

Important de știut:

întotdeauna, înainte de hrănire, solul va fi bine udat, pentru ca elementele hrănitoare din soluțiile administrate sa fie ușor asimilabile.

Udarea se face in funcție de gradul de intensitate al precipitațiilor. In verile sau perioadele de uscăciune prelungită vom avea grija sa udam din abundenta, dar nu prea des. Tufele vor fi întreținute îndepărtând (apoi arse), frunzele uscate, arse sau bolnave. Tufele de iriși vor fi divizate o data la 4-6 ani, pentru a păstra planta viguroasă și a nu permite degenerarea.
Irișii germanica sunt rezistenți la ger. Cu toate acestea este bine, ca înainte de venirea gerurilor, să-i acoperim cu un strat de mulci din turba uscata, compost sau chiar pământ, apoi cu un strat de frunze uscate, scoarță de copac, ace sau ramuri de conifere.

Înmulțire si plantare:

Înmulțirea irișilor se poate face prin semințe sau prin divizare toamna târziu, după îngălbenirea frunzelor, sau primăvara devreme înainte de pornirea in vegetație. Înmulțirea prin semințe este un pic mai complicată; de regula, cu acest mod de înmulțire se ocupa amelioratorii. Oricum, prin însămânțare putem avea plăcuta surpriză de a avea alt ceva decât ne-am propus, pentru că trăsăturile „părintelui”, in general, nu trec si la viitorii „copii”. Înmulțirea prin divizare este benefică plantei.

Cum se procedează: detașăm bucăți din rizom, care să aibă 1-2 rădăcini bine formate si un „evantai” de 2-4 frunze, care se vor scurta pe sfert. Pe  fundul gropii de plantare  facem o moviliță (eu pun un pumn de nisip) pe care răsfirăm rădăcinile, apoi acoperim cu pământ și  tasăm bine La plantare rizomul trebuie să fie parțial expus, adică partea superioară, „cocoașa”, stă la suprafață. „Cocoașa”(partea de rizom rămasă la suprafață), o vom acoperi parțial cu nisip. Vom avea următoarea situație: rădăcinile in pământ, rizomul in culcuș de nisip. Se udă bine și gata.

Distanța dintre plante trebuie să fie de 20-50 cm., pentru a lăsa suficient loc frunzelor să se desfete în voie (la irișii de talie mare, distanta va fi de 50-80cm).

Ca un secret al reușitei plantării, este bine să știți că, întotdeauna, ”cocoașa” trebuie să fie îndreptată spre soare (spre sud). In felul acesta, rizomul va fi mereu încălzit, răsfățat de soare  si ferit de prea multă umezeală.

Boli si dăunători:

In general irisul este o plantă rezistentă. Printre cele mai frecvente boli întâlnite la irișii de grădină le amintesc pe următoarele: înmuierea rizomilor, rugina stânjenelului, pătarea frunzelor, iar dintre dăunătorii cei mai răspândiți în cultura irisului sunt: musca irisului , musca zmeurei, gândacul de trandafir, nematozii, larvele cărăbușului de mai, melcii și limacșii.

Înmuierea rizomilor, rizomii atacați sunt moi si urat mirositori. In acest caz se îndepărtează rizomii atacați si, odată cu ei, frunzele îngălbenite pentru a preveni răspândirea bolii. Această neplăcere poate fi evitată ferind plantele de umezeala în exces (excepție fac irișii de apă, cei ensata si cei sibirica), si prin pudrarea rizomilor si a pământului din jurul plantelor, din când in când, cu cenușă de lemn sau praf de cărbune.

Rugina stânjenelului. Boala se manifestă pe frunze. Pe acestea se formează pustule de culoare brun-gălbuie, rotunde sau ovale, înconjurate de pete gălbui, paralel cu nervurile, iar, spre sfârșitul verii, apar pustule negricioase. Ca măsuri preventive, se recomandă  tăierea și distrugerea frunzelor puternic atacate; rărirea tufelor prea dese, pentru o aerisire cat mai bună, dar și pentru evitarea excesului de umiditate care poate favoriza dezvoltarea bolii. Pentru combaterea chimică, se pot folosi diferite fungicide, pe care le găsim la fitofarmacii. Ca tratamente neconvenționale, naturale, recomand, așa cum procedez si eu, folosirea diferitelor infuzii si decocturi din foi de ceapa si usturoi, din usturoi, rostopască si tătăneasă, bicarbonat de sodiu, ”apă de cenușă” (leșie), pudrarea sistematica, mai ales după perioade de ploi insistente, cu cenușă de lemn. Cenușa nu numai că ferește planta de atacul ciupercilor, dar o mai și hrănește cu o grămadă de bunătăți.

Pătarea frunzelor de stânjenel. Pe frunze apar, chiar din primăvară și până toamna, pete alungite sau ovale, la început  gălbui, iar mai târziu de culoare brun-cenușie, înconjurate de o margine de culoare mai închisă. Petele sunt de mărimi diferite, singulare sau întrepătrunse. Primele apar, de regulă, spre vârful frunzelor și treptat se întind către baza lor. În acest caz trecem la tăierea frunzelor atacate și arderea lor,  asiguram o bună aerare a plantelor, adunăm și  ardem resturile de plante, la sfârșitul perioadei de vegetație, îndepărtăm buruienile concurente și sâcâitoare, și, din nou, folosim aceeași bine-făcătoare cenușă de lemn.

Musca irisului (una dintre cele mai vorace năpaste care ne poate lăsa irișii fără flori). Când încep castanii a porni in floare, această obrăznicătură asemănătoare unei muște bondoace, se hotărăște si să-și înceapă plimbările pentru depunerea. Bobocii de iris sunt tocmai buni. Larvele care ies din aceste ouă se hrănesc cu țesutul bobocilor, care  putrezesc sau se ofilesc. In felul acesta, grădina noastră este  văduvită de frumusețea florilor acestor flăcăi. De aceea, înainte  de luna mai, vom stropi irișii cu un insecticid, Decis sau orice alta substanță similara  (Mospilan, Konfidor, Calipso). Profilactic, în timpul anului, vom planta pe lângă și printre  iriși calendula (galbenele) și tagetes (crăițe), care, datorită uleiurilor eterice, vor îndepărta nu numai pe acest dușman sâcâitor, dar și nematozii, viermii sârmoși, larvele cărăbușului de mai.

Musca zmeurei, are același mod mârșav de atac, și prefera irișii pitici (pumila), dar, prind si prima parte de înflorire a irisului germanica. Ca și musca irisului, musca zmeurei depune ouăle în bobocii florali, iar larvele, după ce distrug țesutul lor, coboară, prin tijă, spre rizomi. Tijele se ofilesc si se usucă. Înflorirea este compromisă total. În lupta împotriva ei, folosim aceleași metode ca si pentru musca irisului.

Gândacul de trandafir, i se mai zice Ileană. Pe acest  frumos si falnic gândac de un verde sclipitor (dar  și  pe verii săi, cel cafeniu sau cel pufos) îl vom găsi nu numai printre petalele trandafirilor din care se înfruptă fără jenă, dar îl vom prinde și la furat de petale de iris. Dulceața lor nu-l poate lăsa indiferent, firește. Licorile chimice îl cam lasă indiferent, așa că, cel mai sigur putem scăpa de el culegându-l, dimineața pe răcoare, când este încă somnoros, si distrugându-l ulterior.

Melcii și limacșii  ii gonesc folosindu-mă de ceea ce am la îndemână; presar printre și pe lângă iriși: cenușă, și/sau coji de ou mărunțite, ace de conifere, zaț de cafea, piper negru măcinat, boia iute. Partea bună este că toate aceste ”ajutoare” reprezintă și o masă copioasă pentru frumoșii multicolori.

Irisul este companionul  perfect. Arata minunat pe fondul coniferelor și încântător pe cel al arbuștilor decorativi, se potrivește cu orice bulboasă de primăvară, lalele, zambile, crocuși, fritillaria, este fermecător în vecinătatea crinilor și admirabil în vecinătatea hemerocallisului. Este fascinant în alpinariu si rocării. Este magnific singur sau in grup de 3-5 pe o peluză, gazon.

Plantați Curcubeiele   in gradina voastră si veți fi încântați de rezultat.

IRIS PUMILA

A intrat cumva Irisul Germanica la apa? Nu, este Piticotul irișilor, Iris Pumilla. Spiridușul grădinii de primăvara.
Singurul lucru care îl deosebește de I. germanica este statura. Înălțimea sa este cuprinsa intre 12 cm si maximum 30 cm. In rest, concurează de la egal -la-egal cu varul său înalt atât la gama coloristică, forma si mărimea florilor, cât si la culoarea si forma frunzelor.
Elful grădinii de iriși înflorește cu doua săptămâni înaintea I. Germanica, făcând trecerea, de la primăvară la vară, mai colorată.
Frunzele lanceolate, mai late sau mai înguste, de un verde crud sau verde albăstrui formează tufe bogate, compacte, si viguroase din care se ițesc, semețe, 15-20 tije purtând pălăriile sofisticate ale florilor. Iar acestea nu sunt nici ele puține, cam 12-18 la număr, deschizându-se la unison într-un fel de buchet imens, care se multiplică la nesfârșit.
Si după ce că este frumos, mai este si nefandosit: rezistent la ger si uscăciune, nepretențios la mâncare și sol.

Îngrijire si înmulțire:

ca si celorlalți iriși, locul I. pumilla este sub soare. Pentru gnomul nostru vom alege cele mai însorite si călduroase locuri din gradina. Apoi, trebuie să știm că preferă solurile bine drenate, afânate, nu neapărat bogate, dar neutre. Florile fanate se vor îndepărta, iar tijele florale, pentru a nu permitem plantei să-si formeze capsulele de semințe,  vor fi tăiate după înflorire. Aspectul  îngrijit si decorativ al tufei, va fi păstrat  având grijă să îndepărtăm, ori de câte ori este nevoie, frunzele atacate, bolnave, veștejite sau arse de soare.

I. pumilla se dezvolta in mod alert, astfel că, la fiecare 3-4 ani vom recurge la divizarea lor, ca să evităm degenerarea plantei. Divizarea (de fapt una dintre modalitățile de înmulțire) se face ca si la I.germanica, la 2-3 săptămâni după înflorire, dar si toamna in septembrie-octombrie. Înmulțirea se poate face si primăvara, dar, numai după ce solul s-a încălzit suficient si pericolul înghețurilor târzii a trecut (aprilie-mai). Distanta de plantare: 25-30 cm. Distanta dintre iriși si alte plante cu care conviețuiesc trebuie sa fie de minimum 10 cm. Atenție! Nu face casa buna cu plantele acoperitoare de sol.

Boli si dăunători:

sunt aceleași ca si la I germanica, poate, mai puțin musca irisului, care își face de cap după ce pumilla începe sa înflorească. Oricum, profilactic, nu strică să –i stropim și pe ei odată cu irișii germanica.

2 comments to Iris germanica și iris pumila

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

  

  

  

Upload Files

You can include images or files in your comment by selecting them below. Once you select a file, it will be uploaded and a link to it added to your comment. You can upload as many images or files as you like and they will all be added to your comment.