Ultimele comentarii

  • Phlox: @Andra: Mulciul...
  • Phlox: @Bunatati din Natur...
  • Bunatati din Natura: Sper ca toata lumea e bine sanatoasa. Am o intrebare de...
  • Phlox: @Robert: @...
  • Andra: Buna ziua! Incepand de anul acesta vreau sa folosesc mulciul...
  • Reparatii frigidere: Multumesc am primit mesajul de la dv ,am mutat capsuni am pu...

Pamantul de frunze

pamant-frunze1Este una din acele zile dintr-un noiembrie cam răcoros, dacă nu de-a dreptul friguros, şi mă uit contemplativ pe geamul aburit, gândind poetic la vremea de afară. Nicidecum bacovian, deoarece ziua este însorită, cu un cer limpede, uşor auriu ca şi frunzele copacilor. Stop. Care frunze? Unde-s frunzele? Desigur, a început Marea Desfrunzeală, ultima strigare a Naturii:- Ia neamule frunze! Ieftine şi bune! O dată! De doua ori! De trei ori! Adjudecat doamnei care a strâns 8 saci!

Da, vederea maldărelor de frunze mai mici, mai mari, mai late, mai subţiratice, mai scorojite sau în care mai licăreşte un strop de clorofilă mă pune serios pe gânduri. Gânduri gospodăreşti, desigur. Ce minunăţie de material pentru viitorul pământ de frunze! Şi, uite aşa, poezia de afară se velnici într-o proză telurică. La propriu.

Cu pământul de frunze eu mi-s prietenă veche, dar m-am gândit eu în sinea mea, că tare bine ar fi să le fac şi altora cunoştinţă cu dânsul. Este o minunăţie de substrat, care este obţinut în urma descompunerii frunzelor căzute ale copacilor, arborilor, pomilor şi arbuştilor fructiferi sau nu, mai ales ale foioaselor.

Structura lui este pufoasă, uşoară, fiind permeabil la apă şi aer, bogat în elemente hrănitoare uşor asimilabile de către plante. Reprezintă un excelent material pentru îmbunătăţirea structurii şi proprietăţilor fizice ale solului. Adăugând pământ de frunze (dar şi ceva nisip) la un pământ greu, lutos, structura acestuia, într-un timp relativ scurt, se va îmbunătăţi considerabil.

Cel mai bun pământ, substrat, cum vreţi să-l denumiţi, se va obţine din frunzele de mesteacăn sau de arţar. Foarte indicate şi bune sunt şi cele de carpen, fag, paltin, arin, tei, alun, scoruş, soc. Indicate sunt şi frunzele de plop, chiar dacă „se lasă” ceva mai greu descompuse. Ele sunt tare potrivite pe post de păturică-mulci peste bulboasele din gradina, pentru muşuroirea din jurul trandafirilor, pe sub pomii şi arbuştii fructiferi. Tocmai pentru că sunt mai rezistente, iar conţinutul în tanin nu este supărător.

La polul opus se îngrămădesc frunzele de salcie, castan, stejar din cauza concentraţiei de tanin. Frunzele de nuc sunt undeva pe la mijloc. Stau nehotărâte pe la mijloc. Pe ele le vom strânge să ne facem provizii pentru momentul atacului Gândacului de Colorado. Vreo 2 kg de „materie prima”, puse într-un butoi, acoperite cu apă, să zicem vreo 10 litri, şi ţinute aşa vreo 2-3 zile. La momentul potrivit, cam cu vreo trei săptămâni înainte de perioada de instalare a dumnealui, vom putea prepara o licoare de deochi împotriva americanului vărgat.

Cu ce începem?

Fireşte, cu adunatul lor. Cu grebla specială de frunze, cea cu dinţii lungi si elastici, ca un evantai. Este indicată pentru suprafeţe nu prea întinse. Dacă avem de adunat de pe o suprafaţă mai mare este potrivită folosirea maşinii mecanice de tuns iarbă. Desigur că îi am în vedere pe cei ce au aşa ceva. Potrivim înălţimea pentru tăierea cât mai superficială, astfel încât frunzele aspirate să fie tocate şi îndesate în sacul de colectare.

Materialul este gata de compostat! În felul acesta, frunzele intră în descompunere mai repede şi mai uniform. Inconvenientul – trebuie lucrat doar pe vreme uscată.

De unde adunam?

pamant-frunzeDacă nu avem altă soluţie, vom aduna de pe „tarlaua” noastră, mai exact din locurile în care nu avem prea mare trebuinţă de ele. Aici mă opresc din sporovăială pentru că trebuie să punctez ceva. Eu una, pe cele de pe moşia proprie, prefer să le las la locul lor de căzăciune. Poate mai puţin pe cele de la vreun copac sau arbust care-mi fură atacaţi de gângănii hămesite peste vară. Pe acestea le ard, iar cenuşa merge la compost sau sub brazdă. Pe cele de la plantele atacate de ciuperci le las pe loc. Ştiu, o să vă revoltaţi, poate că pe bună dreptate, dar merg pe logica celor care se pricep şi sunt meşteri în domeniu şi-mi spun cam aşa: sporii, până-n toamnă, nu mai au ce căuta pe frunze, se lasă la „vatră”, adică se împrăştie pe pământ, unde-şi văd gospodăreşte de treburile lor murdare şi ilicite. Deci de grija lor, cum s-ar zice, am scăpat, de aceea le las in pace.

Eu prefer să-mi aduc frunze de aiurea, cel mai indicat de la vreo margine de pădure. Nu iau din pădure, ca să nu stric echilibrul. Un pământ dezgolit în pădure (şi nu numai, fireşte) este un pământ vulnerabil la orice rău, iar mişunelile de la suprafaţa, dar şi de sub pământ sunt văduvite de hrană. Scuzaţi-mi intermezzoul, dar am simţit nevoia , din nou, să aduc în discuţie grija şi atenţia pentru el, pentru pământ. Bun.

Voci mai cârcotaşe ar spune că ne-am aduce boli şi dăunători din import. Nu e chiar aşa, pentru că o seamă de oameni luminaţi în domeniu ne asigură de contrariu. Noima este următoarea: chiar de sunt frunze de la copaci/arbori, arbuşti loviţi de vreun beteşug, nu va trebui să ne facem vreo problemă, pentru că nici bolile şi nici dăunătorii din alt areal nu se „potrivesc” cu cele din bătătura noastră. În lumea lor vegetală lucrurile sunt foarte clare.

Revin acum la tipul de frunze. În principiu putem folosi frunzele tuturor speciilor, dar cu o condiţie: să aflăm care se descompun în cel mai scurt timp. Şi ce aflăm noi? Aflăm că între 0,5 – 1 an se descompun frunzele majorităţii foioaselor caduce (cu frunză căzătoare): mesteacăn, arţar, scoruş, soc, carpen, fag, alun, păducel şi altele. Între 1,5 – 2 ani au nevoie frunzele de stejar, plop; peste 2 ani, dar până în trei – nucul, castanul, salcia.

Frunzele speciilor din urmă au nevoie de un timp mai îndelungat şi pentru că, având un conţinut considerabil de tanin, este mai bine sa aşteptăm cu înglobarea lor în substratul pentru culturi. Plantele tinere nu suportă prezenta taninilor. Este îngreunată sau chiar compromisă dezvoltarea ulterioară.

Mai este un grup de frunze de care trebuie amintit: cele de la speciile cu frunzişul veşnic verde şi coniferele. Timpul de care au nevoie ca să treacă în rândul materiei folositoare este cuprins între 2,5 – 3 ani. Bine ar fi ca, înainte de compostare, să le mai şi mărunţim.

Cum preparam pamantul de frunze?

Înainte de toate trebuie spus aşa: prepararea pământului de frunze diferă de cea a compostului, deoarece el nu reprezintă un compost şi nici nu are proprietăţile acestuia. La transformarea lui, microorganismele, bacteriile, micelii nu folosesc oxigenul. Iată şi marea diferenţa dintre ele. Cam asta ar fi teoria. Trecem la practică. Avem diferite variante de „compostoare”. Dacă ştim să meşterim şi avem la îndemână 4 pari şi o plasă de sârmă sau doar sârmă, putem dibăci o cutie de 1×1 în care îndesăm bine-bine frunzele adunate. Dacă avem prin preajmă şi ceva iarbă sau buruieni încă rămase pe la colţuri de casă sau de gard le adăugăm printre ele. Nu avem cum sau din ce să construim „lada”? Nu-i nimic. Nici eu nu am şi am recurs la sacii pentru gunoi menajer, cei de litraj mare, pe care i-am înţepat pe alocuri şi în care am îndesat laolaltă frunzele, iarba rămasă şi câteva buruieni zgribulite. Fac bine la fermentaţie. O accelerează. Apoi am udat bine-bine cu apa rămasă după ultima ploaie (oricum recipientele pentru strânsul apei de ploaie trebuia să le adăpostesc în magazie). Sacii nu i-am legat la gură ci doar i-am răsucit şi am pus pe ei câte o greutate.

Singura condiţie fără de care nu se poate este ca materia primă să fie udă. Aşa deci frunzele trebuie să fie adunate după o ploaie bună sau după ce a căzut pe ele o brumă serioasă. Dacă sunt uscate avem grijă se le udăm din plin.

Ce mai avem de făcut? De aşteptat. O leacă de răbdare. Oricum avem ce face între timp.

Utilizare

În stare nematurată, crudă, pământul va fi gata cam în 0,5 – 2 ani (în funcţie de „soiul” frunzelor, vă amintiţi?!) În pământul de frunze crud, pe lângă pământul negru, plăcut mirositor se disting cu uşurinţă resturi de frunze, bucăţele de rămurele. El poate fi adăugat la compost, la substratul de plantare pentru o mai bună afânare, ca strat de mulcire sau pentru umplerea golurilor din gazon.

Pământul de frunze maturat, copt, este gata în 1 – 3 ani, din aceleaşi considerente ca şi cele amintite mai sus. El arată ca un pământ negru, cu un miros reavăn plăcut, omogen şi pufos, uşor, fără resturi vegetale. El se foloseşte ca şi cel crud, în plus mai poate fi utilizat ca substrat pentru însămânţare sau pentru răsaduri. Este şi un bun companion pentru compost sau pământul de grădină, care, dimpreună cu nisip vor face un substrat potrivit pentru plantele de apartament şi nu numai.

Prin urmare, dragii mei, să pornim la cules de frunze! Vremea este taman potrivită pentru aşa activitate!

 

8 comments to Pamantul de frunze

  • Multumim Phlox pentru idee. Noi le ardeam pana acum si asteptam pentru asta sa fie perfect uscate. Asa ca gata cu asteptarea si la treaba.

  • phlox

    Ooo, Adinuca, daca ai stii cate haraieli am avut cu vecinii “gospodari” care nu faceau decat sa umple de fum toata urbea!Ce sa-i convingi ca e mai bine sa lase asa (evident ca mai erau si ude!!)ca pana la primavara se vor fi dezintegrat. Ti-ai gasit?! Stim noi mai bine, din mosi-stramosi asa am facut, n-oi fi dumneata mai desteapta decat ei! . Se pare ca s-au inselat, pentru ca au incetat de ceva ani sa mai faca acest lucru. Acu ceva timp si in spatele dar si in fata blocului in care locuiesc, cei de la ADP/primarie, au semanat gazon si ce sa vezi?! Cu toata frunzimea cazuta si mascarita de “piromanii gospodari”, sade o iarba frumoasa si grasa cum nu vezi prin multe locuri. primavara de primavara, ii vad pe adepisti semanand prin alte parti cheliile formate; gazonul nostru verdeste mandru dintre palcurile de zapada lesinata,mustacind sugubat! Bine ca s-au convins in sfarsit! Stii, eu cred, ca exemplul propriu intotdeauna va avea sorti de izbanda mai devreme sau mai tarziu. M-am convins de acest lucru
    Ma bucur ca si voi ati renuntat la acest obicei nesanatos. Nu spun ca sunt situatii cand e chiar musai sa arzi niscaiva frunze, sau uscaciuni, mai ales din cele cazute de la pomii atacati de fiinte dusmanoase.
    cu drag

  • ‘Neata!
    Pana nu am citit postul tau, nu mi-am dat seama ca pot face ceva bun cu frunzele din gradina.
    Gradina mea este sub un artar foooarte mare, de unde adun cam 5-6 saci de 260 de litri, plini ochi si indesati bine cu frunze. Mereu am probleme cu “mexicanii” de la gunoi, pentru ca nu vor sa ia sacii respectivi…daca nu le dau ceva. Si ma incapatanez sa nu le dau.
    Deci, frunzele le-am adunat in saci, pe uscate, ca toamna asta nu a plouat deloc. N-are rost sa le scot si sa le ud, dupa care sa le bag in sac inapoi. Daca procedez astfel, gauresc sacii in partea de jos (de fapt peste tot) si torn apa in ei, crezi ca e gresit? Multam de raspuns.

    Pe de alta parte, vreau sa va spun urmatorul lucru: anul trecut am strans frunzele de pe gazon, dar le-am lasat pe cele care erau cazute printre flori, pomi, pe pamantul gol, caci am zis ca face bine la radacinile plantelor, la bulboase etc. Ei, vara asta m-am luptat permanent cu limacsii si cu toate sleahta de daunatori posibili. De aceea, eu NU voi mai lasa frunze in gradina. Daca vreau sa protejez plantele peste iarna, voi gasi alte metode.
    Gradina mea, este una mica, urbana si incadrata stanga dreapta de doua curti neingrijite total. Poate fi si asta un motiv pentru care ma lupt mereu cu daunatorii.

    Anyway, Adinuca multumesc anticipat pentru sfat. Urmaresc blogul tau cu mare placere.

  • Cred ca am incurcat autorul postului si al blogului. Intrebarea era pentru Phlox, careia ii multumesc pentru raspuns. Scuze.

  • eu am d-ăsta

    pe lângă frunzele din grădina mea, de la meri și pruni, mai am posibilitatea să adun frunze de plop de pe marginea oltului, pentru că există centura de protecție di plopi.
    mulțam svetlana pentru articol și la mulți ani pentru data de 18.
    îți dăruiesc

    • phlox

      @thamara:
      He-he, ce shmekera esti! da!, cu asa nazbatie cred si eu ca e mai mare placerea sa aduni, ma rog, aspiri, frunzili!
      Tam, singura conditie, si cred ca am uitat s-o mentionez, si e foarte important, NU se aduna de pe margini de drum circulat de masini! Sub nici o forma! Sunt Heavy Metal la greu 🙂 :)!

      Multam’ mult, Tam. Iti spun un secret: e 11 🙂 🙂
      cu drag

  • Multumesc pentru toate sfaturile. Va astept cu drag.

  • jan

    multumesc pentr informatii si va urez mult succes si cit mai multe retete

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

  

  

  

Upload Files

You can include images or files in your comment by selecting them below. Once you select a file, it will be uploaded and a link to it added to your comment. You can upload as many images or files as you like and they will all be added to your comment.