Ultimele comentarii

  • erdélyi zoltán: @phlox: Bună! Am ...
  • Phlox: @Ina: Buna Ina,...
  • Ina: Buna. Curtea parintilor mei are nevoie de ingrijire, insa ...
  • George: @bogdan: http:/...
  • Viorell: Din pacate nu reusesc sa postez imaginile. Poate nu stiu eu ...
  • Viorell: Am in curtea casei mele, la tara, cativa trandafiri. Din pac...

Repicarea răsadurilor: ghidul complet, nu numai pentru începători

rasaduri rosii1Când eram „tabula rasa” în materie de grădinăreală (nu că acum aş fi vreo „epicuriană” ceva acum) îmi doream să pot găsi scris undeva negru pe alb, pe înţelesul meu de grădinărist analfabet, cum se face una-alta in domeniul acesta. Iar când cei cărora le mai ceream sfatul (vecini binevoitori şi săritori, altminteri) îmi ziceau de „repicare” „copilire”, „butăşire” şi alte „ire” mă lua cu ameţeli şi mai abitir. Asa că, intr-o buna zi, m-am apucat să caut, si să caut, să notez, să dezleg enigme, să notez, să descopăr lucruri noi şi minunate, să notez, să citesc, să „internauţesc” şi apoi, din nou, să notez totul pe înţelesul meu. Ca să-mi rămână bine „îcuţupenite” în memorie. Şi iată ce a ieşit.

Ca teorie, repicatul este o metodă agrotehnică importantă, folosita in legumicultura (şi nu numai), în scopul unei repartizări uniforme a răsadurilor pe o suprafaţă (fie ea seră, solar sau recipiente individuale) şi in scopul încetinirii creşterii plăntuţelor, astfel împiedicând lungirea lor în detrimentul robusteţii .

Când și cum se repică răsadurile?

Când plăntuţele au deja cam 2-3 frunzuliţe adevărate, ele se repică, adică se transplantează în alt spaţiu; astfel, rădăcinile au mai mult loc de desfăşurare si mai multă hrană, mai multă libertate.

Important: Plăntuţele se aleg dintre cele mai robuste şi dezvoltate. Înainte cu aproximativ 2 ore de repicare, udăm substratul cu apă călduţă. De abia apoi, ajutându-ne de un beţişor ascuţit sau un creion, cu care vom afâna în prealabil pământul in jurul răsadului, vom trece la scoaterea (uşor, deci mai puţin stresant ) răsadului. Astfel vom putea scoate plăntuţa, ţinând-o de frunzuliţele cotiledonate şi nu de tulpină, cum am fi tentaţi. Înainte de repicare vom sacrifica 1/3–1/4 din rădăcina centrală, ceea ce va duce la dezvoltarea rădăcinilor suplimentare. Evident că in cazul răsadurilor cu rădăcină pivotantă nu are rost să facem aşa ceva.

În recipientele pregătite din vreme – care pot fi la libera voastră alegere – se pune amestecul de pământ pe 3/4 din recipient, astfel, o dată cu dezvoltarea ulterioară vom adăuga pământ pentru a opri din lungire planta.

Evident că ne vom îngriji din timp,( fie îl cumpărăm fie îl pregătim noi) să avem un substrat de calitate .

Ca substrat universal pentru legume putem folosi următoarea reţetă: pământ de grădină+turbă+nisip în raportul 1:2:1 şi adăugăm 2 pahare de cenuşă la o găleata de amestec.

Pentru răsadurile de tomate, varză, ardei, vinete, ceapă, salată, ţelină se consideră mai bun amestecul de pământ din 1 parte pământ de grădină, 2 părţi compost/mraniţă si 1 parte nisip, adăugându-se 2 pahare de cenuşă la găleata de amestec, iar pentru varză în loc de cenuşă – 1 pahar de var nestins (fiind higroscopic, fereşte plantele de umezeala în exces si astfel de căderea plăntuţelor)

Pentru răsadurile de castravete, patisson, dovlecei, dovleac, amestecul considerat cel mai potrivit este din: pământ de grădină si compost/mraniţă in proporţie de 1:1

Unii grădinari au un mic secret: adaugă in amestecul de pământ cetină de conifere, păstrate de la pomul de iarnă. Ei bine, se pare că acest lucru ajută la obţinerea unui răsad sănătos şi mai zdravăn.

Răsadul, luat cu grijă de frunzuliţele cotiledonate, îl adâncim până aproape sub acestea; avem grijă ca pământul să adere cat mai bine la rădăcini şi să nu rămână spatii de aer. Deasupra se presară în strat subţire de mulci din compost sau mraniţa amestecat cu puţina cenuşa sau var nestins (5%) în scop profilactic împotriva îmbolnăvirilor fungice şi mai ales împotriva căderii plăntuţelor.

Încercăm dacă plăntuţa stă confortabil trăgând de ea (de frunzuliţe, evident). Răsadul va opune rezistenţă. Dacă nu, repetăm operaţia.

Cum udăm răsadurile?

Apoi udăm bine, în aşa fel încât pământul să fie bine „pătruns”, dar să nu băltească.

După repicare , primele 3-4 zile menţinem temperatura de zi la 16-18 grade, iar pe cea de noapte la 14 -16 grade. Ştiu, mă veţi întreba cum sa facem. În cazul serelor – e simplu. Un pic mai complicat va fi în condiţiile de apartament. Astfel vom fi nevoiţi să sacrificăm o cameră pentru răsaduri, şi să reglăm radiatorul în aşa fel încât să ajungem la o temperatură convenabilă. Ce să-i faci?! Arta cere sacrificii. La fel si grădinăritul. Şi el este artă.

Răsadurile nu se uda mai des de 1-2 ori pe săptămână. Rar dar bine . Până la saturarea completă a substratului. Repet: apa nu trebuie să băltească. Până la următoarea udare pământul trebuie să aibă aspectul de „uşor uscat” , dar, atenţie, nu permiteţi uscarea exagerată!.

Dacă nu prea avem timp, sau din varii pricini nu ne putem ţine serios de udat, avem o ieşire din impas prin folosirea acelor granule polimerice, sau mai pe scurt: hidrogelul. Aceste granule, care îşi măresc volumul de câteva ori in momentul în care sunt saturate cu lichid, asigură rădăcinile plăntuţelor cu apă timp îndelungat. Ele se pun la fundul recipientelor în care vom transplanta plantele.

Fertilizarea/hrănirea răsadurilor

12 zile de la repicare. Este deja timpul pentru masă. Prima de când au intrat în rândul lumii, pardon, a plantelor serioase. Fiecare dintre noi are propria „carte de bucate” pentru răsaduri. Unii preferă îngrăşămintele minerale, alţii folosesc organica. Eu mă număr printre cei din urmă.

Deci: de ce anume au nevoie plăntuţele? Azot, fosfor , potasiu, fier, magneziu , sulf, calciu. Ce opţiuni avem? Fie mergem la magazinele specializate , de unde, dacă sunteţi adepţi ai „organicei” veţi cumpăra Bionat Plus sau Biol 555, sau oricare dintre îngrăşămintele biologice de pe piaţă, fie vom prepara noi înşine niscaiva bunătăţi pentru copiii vegetali. Si avem mai multe variante: macerat de compost ( 1 kg de compost + 10 l apa, se lăsa circa 2-3 zile, amestecând din când in când, lăsăm apoi să se decanteze), putem pune si ceva cenuşă, nu strică. Putem face si macerat din resturi vegetale menajere. Coji de cartof, morcov, si alte rădăcinoase, cojile de la fructe (nu citrice) macerate in apă sau in apa in care am fiert cartofi, fasole sau apa de la spălatul orezului sau a hriştei (1 kg de materie cruda sau 300 gr. uscată la 5 l de lichid) si putem adăuga si o lingura bună de bicarbonat de sodiu, sau nişte pâine de secară. Se lasă la macerat 2-3 zile.

Daca plăntuţele sunt în recipiente individuale , cantitatea pentru 2 recipiente este de 1 pahar (250 ml) de soluţie hrănitoare.

Este bine să nu uităm să stropim deja răsadurile cu lapte degresat (sau zer) => ½ pahar (125 ml) la 1 litru de apă.

Această procedură de dezinfecţie a plăntuţelor trebuie făcută până la momentul transplantării lor la locul definitiv ( eu cred ca nu strică daca vom continua şi după acest moment).

Următoarea hrănire se face doar în cazul în care răsadul nu primeşte suficientă hrană, şi drept urmare, aspectul său este nesănătos, fără vlagă cu o culoare verde-palid, concomitent cu schimbarea regimului de temperatură, adică o vom scădea: 18-20 grade pe timp de zi şi 15-17 grade – noaptea.

Cum răsadurile, de felul lor, sunt nişte mâncăcioase şi putem risca să o ia razna îngrăşându-se peste măsură (ştiu, e un paradox, dar asta poate duce la sensibilizarea peste măsură a plantelor tinere, la fel ca şi la om, dacă stăm să ne gândim ) vom fi nevoiţi să luăm măsurile necesare: rărim drastic udarea până la uscarea superficiala a substratului, adică o dată la 8-10 zile şi hrănim doar la rădăcină (nu şi pe frunze). Pentru această operaţie ne putem ajuta de acele „paie de cocktail” . Dacă vremea este însorită, temperatura de zi o menţinem in intervalul 22-24 grade, iar pe cea de noapte între 15-17 grade. Dacă vremea este mohorâtă, vom scădea temperatura astfel: cea de zi + 16/17 grade, cea de noapte – 15/16 grade.

Călirea răsadurilor

Cât priveşte călirea răsadurilor, nu mai revin, ci doar reamintesc câteva aspecte; răsadurile , o dată cu creşterea temperaturii exterioare peste 12 grade, pot fi scoase afară, mai întâi pentru 2-3 ore, apoi timpul de stat afară se măreşte pana la 10-12 ore. Oricum, dovada faptului că plantele noastre sunt călite va fi nuanţa de albastru-violaceu a tulpiniţelor. Ca mugurii florali ai primului ciorchine să se păstreze (să nu avorteze), este necesar ca înainte cu 3-4 zile de scoaterea plantelor la locul definitiv să le stropim cu soluţie de acid boric 1 gram la 1 litru de apă. Operaţia se execută dis – de – dimineaţă , într–o zi mohorâtă . În nici un caz nu se face această operaţie in zi însorită, pentru că riscăm să ardem frunzuliţele tinere.

O altă recomandare ar fi îndepărtarea a 2-3 frunze adevărate de la bază. Acest lucru reprezintă pe lângă măsura profilactică împotriva bolilor şi o asigurare a unei bune aerisiri si unui grad de iluminare mai mare. Îndepărtarea frunzelor se va face cu grijă, lăsând un ciotuleţ de circa 1-1,5 cm, care cu timpul se va usca şi va cădea singur. Reţineţi acest lucru şi pentru momentul când vom copili tomatele. Lăsând ciotuleţ în locul respectiv împiedicăm formarea unui nou còpil.

Răsfățarea plăntuțelor

A!, să nu uit! Atingerea.

Nu zâmbiţi, este de fapt o stimulare a creşterii plantelor. Ştiu sigur ca printre noi sunt mulţi cei care vorbesc cu copiii noştri vegetali. În aceeaşi măsură şi atingerea lor uşoară ajută la o dezvoltare armonioasă. Explicaţia e simplă. Gestul mecanic de trecere a mâinii pe peste tinerele plante, după cum a fost stabilit de câtre unii cercetători, face ca plantele să elibereze prin frunze un gaz – etin sau etilen (ethene sau ethylene) incolor, inodor care este un hormon şi regulator de creştere. Bănuiesc ca vă e cunoscut faptul că acest gaz grăbeşte coacerea fructelor. Asfel, pentru tomatele culese necoapte din diverse motive se recomandă vecinătatea merelor coapte sau a bananelor (chiar coapte peste măsură), ştiut fiind că ele emană din plin etilena.

Iată de ce e bine să faceţi acest gest drăgăstos cât mai des cu putinţă. Acestea se vor a fi doar câteva creionări ale unei operaţii pe cât de serioase pe atât de pline de satisfacţii. Mulţi probabil vor spune: dar de ce să ne chinuim şi să nu cumpărăm din piaţă, răsaduri deja mari şi frumoase?!

Răspunsul este simplu: ce-i făcut de mâna ta e mai sigur si mai curat! Din piaţă nu ştii întotdeauna ce cumperi. Ne putem trezi cu alt ceva decât am vrut sau si mai rău, cu plante bolnave care ni le vor îmbolnăvi şi pe cele deja plantate.

Deci, spor la treaba si recoltă bogată!

96 comments to Repicarea răsadurilor: ghidul complet, nu numai pentru începători

  • Marian

    nu ma pricep bine pt ca eu cumpar seminte de calitate niciodata nu opresc seminte.dar trebuie intrebat pe cel ce iti da ardeiul daca saminta e f1 adica hibrid nu faci treaba.de exemplu eu pun pepeni saminta hibrid costa 20 bani o saminta si daca opresc saminta din pepene creste mic si foarte deformat altfel firma ar da faliment .hibrizii sut facuti in laboratoarele lor ei stiu cum le fac dar poti incerca. ce te costa incercarea moarte n are

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

  

  

  

Upload Files

You can include images or files in your comment by selecting them below. Once you select a file, it will be uploaded and a link to it added to your comment. You can upload as many images or files as you like and they will all be added to your comment.